Sunteti unul dintre cei mai premiati arhitecti romani. V-a ajutat reputatia sa alegeti cu pacirmonie proiectele care vi se propun? Uneori da, dar de multe ori am refuzat proiecte in momente critice pentru birou, pentru ca stiam ca pur si simplu mi-ar fi facut fizic rau, sa fac urmarire de santier la ceva ce nu-mi place sau în care nu cred. Pentru a înlatura suspiciunea beneficiarilor în legatura cu orice urma de ipocrizie, le spun ca îmi place sa castig, dar disconfortul de a supraveghea un esec timp de ani de zile, cat dureaza de multe ori o constructie, e mai puternic.

De altfel aici avem de-a face si cu o problema de deontologie, caci nu mi se pare corect ca dorinta mea de castig sa terorizeze generatii, ce trebuie sa priveasca un mutant din punct de vedere arhitectural.

Cum ati ajuns sa lucrati la proiectul Galateca? De altfel la proiectul Galateca am ajuns prin recomandare. Acesta mi se pare unul din modurile cele mai firesti de a-ti fi incredintat un proiect, caci asta presupune o anumita forma de încredere, ca beneficiarul e de acord cu ceea ce ai facut pana acum si ca exista o viziune comuna asupra domeniului.

Nu trebuie uitat ca e foarte importanta cultura arhitecturala a celui care recomanda, dar si deschiderea clientului. Cred ca beneficiarul trebuie sa aleaga un arhitect urmarind prin reviste, albume si carti productia în domeniu si nu un tip de arhitectura pe care un arhitect devenit simplu ustensil (picol), trebuie sa-l deseneze.

Ce trebuie sa ia în calcul un arhitect cand lucreaza la amenajarea unei galerii de arta? Exista o serie de impuneri sau de elemente speciale de care trebuie sa se tina cont? În principiu o galerie de arta în opinia mea, trebuie sa fie neutra. Ea nu trebuie sa interactioneze cu exponatele, iar în cazul artei contemporane e necesar ca spatiul sa tina cont de o anumita izotropie, caci arta contemporana exploreaza absolut totul, astfel ca pardoseala si plafonul devin suporti la fel de importanti ca si peretii. Aceasta este si explicatia pentru care am ales albul pentru toate suprafetele.

În ceea ce priveste Galateca, situatia e putin mai complicata, caci din dorinta de a putea gazdui expozitii de design sau evenimente culturale, unde atmosfera este foarte importanta, aceasta a capatat un aspect cameleonic. În principiu atmosfera poate fi schimbata prin culoarea luminii, prin amenajarea diferita a panourilor 'carti' dar si prin îndreptarea panourilor de pe peretele principal, în cazul expunerii de tablouri.

Nu trebuie uitat nici principiul de la care am plecat, ca acest spatiu trebuie sa dea seama de loc, de faptul ca este gazduit de BCU, de unde si ideea panourilor de pe perete, plafon si a celor independente, avand pozitia unor carti deschise. Într-o încercare de coerenta a expresiei, în aceeasi maniera au fost tratate atat tejgheaua, cît si lavoarul dublu din grupul sanitar.

Revenind la impunerile din intrebare, pe langa caracterul neutru, iluminatul are si el exigentele sale obligatorii. Este necesar sa poata fi iluminate atît obiectele bidimensionale, tablouri, tapiserii, grafica etc, pentru care am folosit lampi cu halogeni, dar si cele spatiale (sculpturi, obiecte de design), pentru care am prevazut o lumina rece generata de corpuri cu leduri.

Trebuie amintit ca tinand cont de intimitatea pe care o are arta contemporana cu media, dar si cerintele unor evenimente, fiecare rulou din fereastra devine ecran de proiectie, ce corespunde cate unui proiector ascuns în perete.Prezenta unui sistem de sunet mareste plaja de evenimente ce pot fi gazduite de acest spatiu.

Care sunt materialele pentru care ati optat la Galateca? Pentru panourile de pe pereti, plafoane si cele independente am folosit mdf-ul alb mat, un material destul de rezistent, cu o culoare omogena. Tejgheaua si lavoarul sunt din corian alb mat cu mentiunea ca la prima am folosit si corian translucid. Peretii grupului sanitar sunt placati cu sticla alba. Pentru pardoseasla, interdictia de a scoate granitul deja existent ne-a obligat la folosirea unui linoleum alb de buna calitate.

Cu ce echipa s-a lucrat pentru executia proiectului? Echipa a fost compusa din arhitect Peter Marx cu care lucrez de multa vreme, arh. Raluca Velescu, arh. Otilia Calin si cu mine.

Cum ati colaborat cu beneficiarii? Excelent. Sunt cativa beneficiari, printre care se numara cu brio si acestia, care daca ar putea fi multiplicati mi-ar lungii viata cu multi ani. În Romania în special, dar si aievea, imi place sa spun ca a fi client (si ma refer strict la arhitectura) nu este o calitate, ci este o meserie. Asta înseamna sa stii destul de multe despre fenomen în general si în special despre ce se întampla la noi, dar în primul rand trebuie sa ai gust si un bun simt estetic, care poate fi ameliorat, dar nu se poate invata. Este exact ca si la arhitecti.

Arata proiectul final asa cum v-ati dorit la început, asa cum l-ati proiectat? Daca ne uitam la imaginile initiale de la care am pornit, putem lesne constata ca modificarile (structurale) sunt foarte mici, iar acestea au survenit în urma studiului mai aprofundat. Sunt modificari, care cred eu, întregesc conceptul de la care am plecat.

Ce expozitii v-ar placea sa vedeti la Galateca? Cat mai variate. Cum spuneam mai înainte vreau sa testez spiritul cameleonic al Galatecii, disponibilitatea sa pentru evenimente diferite.

Aveti un artist preferat, pe care îl urmariti de mai multa vreme? Mi-ar placea sa vad expozitii de arta contemporana, spatiu în care sa se desfasoare artisti ca Vladimir Setran, Dan Perjovschi, Petru Lucaci si multi altii.